O saptamana nebuna, nebuna, nebuna…

Posted on ianuarie 10, 2010. Filed under: eu si ale mele..., Tampeniile unui copil | Etichete:, , , , , , , , , , |

Am avut o saptamana cam incarcata de evenimente. Nu neplacute, insa aproape in fiecare zi s-a intamplat ceva. Luni nu s-a intamplat nimic deosebit. De fapt, nici nu trebuia, a fost de ajuns ca s-a incheiat cu sarbatorirea Noului An si ca am inceput scoala. Si, ca dupa orice revenire din vacanta, am primit un nou orar, o alta aranjare a orelor (de abia il invatasem pe ultimul X( ). Marti s-au implinit 3 ani si jumatate, de cand, eu si iubi formam un cuplu. Miercuri am dat teza la limba engleza (inca astept rezultatul). Joi, a fost ziua lui iubi, iar vineri, impotriva vointei mele, mi-am miscat imensul posterior catre liceu, nu de alta, dar aveam teza la Limba Romana. Nu vroiam sa merg la scoala pentru ca vineri au sarbatorit ziua liceului, care de fapt, si de drept, este astazi. Ce sarbatoreau mai exact? Nasterea marelui matematician Grigore ( Constantin) Moisil, indrumatorul spiritual al elevilor Liceului Teoretic Grigore Moisil. Nu ma deranja, daca nu eram obligati, la propriu, sa asistam la menifestatiile prin care, unii elevi si toti profesorii (sanchi), sarbatoreau.

Nu vad necesitatea de a preciza ce mari personalitati erau prezente la acest eveniment, deoarece, sunt, in mare parte anonimi, pentru majoritatea cititorilor. Pot spune insa ca organizarea a fost dezastruoasa. Noi, nu avem o sala anume in care sa ne lasam chinuiti de talent. Asa ca, in imensa sala de sport, improvizam o scena, asezam scaune de plastic, din alea, pe care le gasesti la bodegi si ne manifestam. Cei din ultimul rand de scaune, in mod special, insa nu sunt doar ei in situatia asta, nu mai vad/ aud nimic din ceea ce se intampla pe scena si sunt plictisiti in grozitor. Pot spune ca doar primele 2 randuri se pot bucura, oarecum, de spectacol. Nici cu sunetul nu stam bine. Ceea ce se aude de pe scena, poate fi numita, pe buna dreptate, “poluare fonica”.

Printre oamenii plini de inteligenta si foarte incantati ca trebuie sa stea sa asiste la aceste minuni, s-a aflat si presedintele comitetului de parinti al scolii, un anume domn, nu-i retin numele, nu stiu daca se merita, la cat rahat a mancat, cu ambele maini. Domnul a citit, la propriu, un discurs, a interpretat fals niste emotii si a debitat niste prostii mai mari decat dansul, si credeti-ma, nu era deloc un om mic. Dupa cascada bolnavicioasa de figuri de stil care i s-a revarsat din gura, pot pune pariu ca nu dansul scrisese discursul. A inceput cu vrajeli ieftine cum ca a fost, la randul sau, elev al acestui liceu minunat (minunat?!?, nu zau, eu cum de nu mi-am dat seama?), cu profesori devotati (bai, fosila, s-au schimbat muuuulte de cand ai fost tu elev!), care sunt dedicati trup si suflet profesiei lor (ma scuzati?! ati vrut cumva sa spuneti salariului lor si nu v-a iesit?!), care se ocupa intr-un mod exemplar de copiii (sa mor daca te mai inteleg! de parca tu n-ai avea copil in liceu’ asta. Exemplar se numeste atunci cand nu faci nimic la clasa, doar, doar, or veni dobitocii la tine acasa pentru meditatii, sporindu-ti astfel, considerabil venitul?!). In fine, m-a dezgustat cumplit discursul acestui oarecare, un parinte fara scrupule, care minte mai ceva ca un copil mic. La final n-e spus ca ar trebui sa fim mandrii ca facem parte din elita unui asemenea liceu, ca avem olimpici si porofi extraordinari. No offence, but…daca avem olimpici este pentru simplul fapt ca ii duce capul, NU MERITUL PROFESORILOR, a caror politica este urmatoarea: vede un elev mai sclipitor la materia sa si il intreaba: “Nu vrei sa mergi la Olimpiada?”, copilul, de bunacredinta, accepta, apoi i se arunca in brate o programa, i se spune sa toceasca, fara a i se da vreo indrumare si i se spune ca olimpiada se tine in data de…, in locatia “X”. Daca profesorul are putin bun simt, insoteste elevul, daca nu, ii spune ca asteapta rezultatele si-l va anunta cand vor sosi, sau cand isi va aminti.

Avem si cateva exceptii printre profesorii liceului, profesori care, sunt adevarati parinti spirituali, pacat insa, ca sunt prea putini. Pacat si ca povestioara aia, conform careia, un mar stricat, strica multe altele, insa un mar bun, nu le va imbunatati pe celelalte, este adevarata.

Cel mai frumos moment l-a reprezentat sceneta jucata de doi dintre talentatii mei colegi. Ei s-au facut auziti in toata sala, neutilizand mizeriile pe care organizatorii le-au numit microfoane, de fapt, era un singur “microfon”. Pacat ca minunata lor interpretare nu a fost vizibila pana in ultimele randuri :(. Bravo voua baieti! (Si nu va laud pentru ca sunteti colegii mei, ci pentru ca meritati!).

In seara zilei de vineri am iesit, am vazut filmul Law abiding citizen:

Super film, n-am ce zice. Mi-a placut enorm, imprevizibilitatea actiunilor.

Sambata m-am trezit de dimineata pe la 10. Pana m-am dezmeticit bine, s-a facut vreo 12.30. Am cam pierdut ziua, asa cum fac de obicei :”>. Seara am iesit. Am vazut doua filme:

You, me and Dupree:

Attila (varianta din 2001, cu Gerald Butler):

Sfarsitul filmului a fost demn de o comedie spumoasa. Attila, marele barbat conducator al temutilor huni, se casatoreste cu o anume Ildico, pentru ca arata exact ca prima lui sotie, singura femeie pe care a iubit-o si a murit atunci cand a nascut un baiat, primul copil al lui Attila. Ceea ce nu stia el, era faptul ca familia ei fusese ucisa de huni si vroia razbunare, ca dusmanii lui o infiltrasera in sat, stiinudu-i slabiciunea pentru cea dintai sotie. La un moment dat, ea il intreaba daca se casatoreste cu ea pentru ca seamana cu N’Kara (prima sotie). El o asigura ca nu. In noaptea nuntii, el se intinde pe pat, iar ea ii spune sa o astepte, ducandu-se intr-o capere invecinata. Intarzie putin pentru ca are indoieli. Nu stie daca isi doreste cu adevarat sa-l omoare, incepuse sa se indragosteasca de el. Barbatul ,nerabdator din fire, o stiga:

“Hai, N’Kara, e timpul!”.

Aceasta gafa a sa, ii va aduce moartea. Faptul ca a strigat-o cu numele celailalte, o infurie si ii da certitudinea ca nu pe ea o iubeste, ci pe defuncta si toarna orava in paharul cu bautura pe care urma s i-l duca lui. Ii spune ca acolo de unde vine ea, se obisnuieste ca mirii sa tina un toast in pat, inainte de punctul culminant. Attila accepta, da paharul peste gat, incepe sa o sarute, brusc se simte rau, se intinde pe pat, se chinuie putin si moare. Concluzia: baieti, aveti grija sa nu incurcati numele iubitei, caci pana si marele Atilla a murit din aceasta cauza :)).

Astazi ,Duminica, m-am trezit in jur de ora 11. M-am prajiturit cu mama si sor’mea si, ca de obicei, dupa, am pierdut timpul cu cititul, cu PC-ul, d’astea :D.

Acum, pentru ca am gasit o leapsa simpatica la Petronela pe blog, o voi prelua:

1. Luaţi cartea cea mai la îndemână, deschideţi-o la pagina 18 şi scrieţi al patrulea rând.

“Era al unei fete parasite, cantat insa de un flacau. Spunea ca…” (Morometii – Marin Preda).

2. Fără să verificaţi, cât e ora ?
20.02

3. Verificaţi.
19.53 – nu le am cu notiunea timpului

4. Cu ce sunteţi îmbrăcat(ă) ?
Blugi :X si tricou alb, simplu.

5. Înainte de a răspunde la acest chestionar la ce vă uitaţi ?
Tot la monitor, am scris articolul de mai sus :D.

6. Ce zgomot auziţi în afară de cel al calculatorului ?
Televizorul – se uita sor’mea si rasfoitul unei carti – mama citeste.

7. Când aţi ieşit ultima dată şi unde aţi fost?
Tocmai m-am intors de la magazinul de pe strada.

8. Ce aţi visat ieri noapte ?
Un alt sfarsit pentru filmul “Attila”. Nu mai murea ca un idiot amorezat, ci ca un adevarat erou!!!

9. Când aţi râs ultima dată ?
Acum vreo ora, cand iubi mi-a zis ca-s o maimuta, asa ca n-am de ce sa ma plang ca e noroi pe strada, ca eu oricum, merg prin copaci.

10. Ce aveţi pe pereţi în încăperea în care sunteţi ?
Un ceas (de perete), o icoana, intrerupatorul pentru aprinde/stinge bec si 2 prize :P

11. Care-i ultimul film pe care l-aţi văzut ?
Attila, cu Gerald Butler in rolul principal.

12. Aţi văzut ceva ciudat azi ?
Pisicul meu, Ziesel,se juca cu niste nuci de parca era o adevarata veverita =)).

13. Ce părere aveţi despre acest chestionar ?
Imi place, e simpatic :).

14. Spune-ne ceva ce nu ştim încă.
In vara eram supraponderala, iar acum am o greutate normala. Initial, numele meu a fost Cristiana.

15. Prenumele copilului dumneavostră, dacă ar fi fetiţă.
Havin, Damla, Yaugmur, sau Reneesme

16. Şi dacă ar fi băiat?
Ada, Baran, Alexander sau Kellan

17. V-aţi gândit vreodată să locuiţi în străinătate ?
Da: Germania, SUA, Italia sau Turcia (sunt scrise in ordinea preferintelor)

18. Ce aţi dori să vă spună Dumnezeu la Porţile Raiului?
Canu am trait degeaba, ca am fost cat de cat, utila.

19. Dacă aţi putea schimba ceva în lume, ce ar fi ?
Nu stiu, cred ca as incepe treptat, cu schimbati marunte.Sunt de parere ca in 98% din situatiile intalnite pe parcursul vietii, omul e stapan pe destinul sau.

20. Vă place să dansaţi ?
Da, cred ca se poate spune si asa. Dar nu dansez decat daca sunt singura in camera :D.

21. George Bush ?
6 iulie 1946 :P

22. Ce aţi văzut la televizor ultima dată ?
Filmul “Programul de protectie al printeselor” – se uita sor’mea si am tras cu ochiul, pana a inceput sa ma intereseze actiunea.

Leapsa merge mai departe la Amimu, Criss si Sarilla.

About these ads

Make a Comment

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

12 Răspunsuri to “O saptamana nebuna, nebuna, nebuna…”

RSS Feed for Baby4ever NikkiB Comments RSS Feed

Stii ca eu am chestia aia cu bebe-baiat… Kellan o sa-l cheme,mama :)) :)) :))

=)) Kellan Lutz sau doar Kellan? :))

Mai ce sa zic…acu oscilez intre Kellan si Albert.Dar ma gandesc ca nu o sa-i inteleaga ceilalti copilasi numele,la gradinita,si decat sa-l ponoseasca…ramane deci Albert.Aaa.. sa vorbim si cu Eve :))

Daaaa! Vorbim, vorbim! Ma fac eu negociator! (nu de alta, dar vreau si eu sa fiu implicata in viitoarea ta viata de familie :D)

Lasa,fata,ca iti promit de pe acum… daca vreodata,candva,Dumnezeu stie cand,ma voi casatori cu acte,biserica si toate cele o sa fii domnisoara de onoare.Chiar daca te mariti tu inainte.Tot d-soara te pun ;;)Pinkie promise! :))

Mi-au dat lacrimile, bestiuta sensibilicoasa ce esti! poate te pune naiba sa nu te tii de promisiune, ca…ramai fara pinkie :P

uuuf, eu am vazut “mandrie si prejudecata” din 2005 cu Keira Knightley. insa o prietena mi-a recomandat cartea.
hum, si eu am vazut law abidinz citizen, you, me and dupree si princess protection program:D
“In vara eram supraponderala, iar acum am o greutate normala” pai cum facusi?;;) ai fost bolnava si ai slabit mult, ai tinut diete sau ai dat jos prin sport?

1. Eu am vazut ecranizarea din 1940 – respecta destul de mult cartea, cea din 2003 – e o parodie ce nu face onoare cartii, si am vazut si ecranizarea din 2005, care mi s-a parut mai fidela cartii decat cea din 1940. Si da, citeste cartea, are farmecul ei ;)

2. Cu diete n-a mers. Am urmat, pur si simplu, exemplul tatalui meu, care si-a micsorat, treptat, portia de mancare :), insa, fara a se infometa.

3. Detest sportul. Sunt cea mai sedentara persoana in viata :”>.

Mai, eu nu detest sportul dar sunt lenesa. Tare, tare. De mancat nu mananc mult, nu mananc prajeli, nu exagerez cu dulciurile s.a. dar faptul ca nu fac suficienta miscare nu m-ajuta deloc.
Pai banuiesc ca daca ai slabit doar prin reducerea portiei de mancare, nu erai supraponderala, confunzi notiunea cu “aveam 5 kg in plus”?:)))

Aveam 75 de kg la 1,61m. Indicele de masa corporala zicea ca sunt trecuta la supraponderali. Acum am 60 kg, iar inaltimea, din pacate, e aceeasi. Mai vreau si eu 10 cm :((!

Daca nu mananci mult, inseamna ca iti scapa ceva. Poti manca putin cantitativ insa, alimentele sa fie bogate in calorii, sa mananci la ore nepotrivite, sa sari peste micul dejun, sa faci combinatii nepotrivite, etc.

Studiile arata ca odata ajuns la greutatea ideala, iti este mai usor sa te mentii.

Pai eu de ceva ani am cam acelasi numar de kilograme, uneori +/- 3-4 kg..
Ma rog, treaba grea:))

Intr-adevar, e dificila treba ;)


Where's The Comment Form?

  • Si animalele simt!!!

    Protectia animalelor
  • Fii BIO!

    cosmetice bio
  • Adopta un prieten!

     Adopta un prieten!
  • Fii mai rational!

    Ecosemnal
  • Nu-ti irosi viata!!!

    Spune NU drogurilor!
  • Eu pastrez Romania curata, tu?!

    Sa pastram Romania curata!
  • Pozitia blogului meu

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.