O ora interesanta…asa isi mai dau unii arama pe fata

Posted on Februarie 28, 2010. Filed under: eu si ale mele..., Tampeniile unui copil | Etichete:, , , , , , , , , , , , , , , |

Asa cum zicea si Amimu, TREBUIE sa scriu despre ora de religie in care am vazut oameni care aberau mai mult ca mine (sincer, nu credeam c-am sa intalnesc asa ceva vreodata :D).

Stiam ca ora de religie se anunta promitatoare, nu conteaza din ce punct de vedere…fie amuzanta, fie educativa, fie o adevarata abureala, oricum, promitea sa fie ceva…orice. Cum spunea si Amimu, am plecat la baie cum s-a sunat de iesire, inainte orei cu pricina. Cand ne-am intors in clasa l-am gasit pe proful nostru de religie, imbracat in civil si alti doi preoti, in uniforma, plus una bucata tanti tanara, gen bursucel, care instala o camera video si avea si un aparat foto. Ora a inceput cu discursul preotului mai putin aberant, preot care a vorbit foarte putin in comparatie cu cealalta fata bisericeasca.

La inceputul orei ni s-a spus ca este vorba despre o campanie de informare (promovare si manipulare, zic eu), organizata de nu stiu ce biserici/parohii, in fine…numele campaniei fiind „Iubire jertfelnica”. A inceput sa ne dea exemplul Lui Iisus, care S-a jertfit pentru noi, caci aceea este iubire. Da, corect, Iisus S-a jertfit din iubire fata de noi, de oameni, de niste pacatosi. Au inceput apoi sa ne indoctrineze putin cu teoria postului; mie una mi se pare enorm de greu sa convingi un om ca e bine sau nu sa tina post. Daca tii post doar ca sa tii post, pacatuiesti mai mult decat atunci cand refuzi sa stii post din lipsa de convingere. E ca atunci cand te incapatanezi sa porti o rochie, la o petrecere, sa dai bine, desi, in viata ta nu te-ai imbracat in rochie pentru ca te simti incomod in ea (e un exemplu banal, dar relevant, zic eu).

A mai spus acel preot ca noi, oamenii suntem facuti „Dupa chipul si spre asemanarea Lui Dumnezeu”, da, e un alt lucru cu care suntem indoctrinati. Insa, intreb eu, ne putem compara, noi, cei din ziua de astazi, cu cei pe care I-a creat Dumnezeu la inceputul lumii? Eu zic ca nu, si ca am fost nevoiti sa ne adaptam conditiilor, caci natura ne creeaza, insa mediul ne formeaza. E greu sa-ti imaginezi ca in ziua de astazi gasesti la fel de multi oameni ca acum 2000 de ani care sa se sacrifice pentru credinta lor, pentru Dumnezeul lor. Noi vrem mai mult, vrem sa traim cat mai mult…suntem lacomi si nestaviliti. Eu cred ca preotii ar trebui sa incerce sa ne diminueze aceste porniri animalice, sa ne îndrume sa nu ne mai omoram intre noi pentru bani, pamant, avere, iubire etc.

Ne mai spune peotul nostru simpatic ca noi ne uitam pe net, insa, din nefericire, nu prea stim sa selectam ce e bun de ceea ce nu e. Adevarat, multi dintre noi picam in capcana site-urilor care nu neaparat au un continut neortodox, ci ne mananca mult timp, timp pe care l-am putea fructifica. In cele din urma, suntem invitati sa urmarim un clip:

La sfarsit, ni se spune ca nu s-a dorit sensibilizarea noastra, sau varsare de lacrimi. Dupa vizualizarea clipului a inceput ceea ce m-a contrariat profund: discursul preotului super-mega-extra exagerat, care a analizat clipul intr-un mod… Dar pana la urma, fiecare cu piticii ce-i populeaza cutia craniana, n-am ce zice. Asaa…incepe „preaaberatia sa” sa cuvanteze:

„Vreau sa stiti ca in momentul in care parintele X (cel care abera mai putin), mi-a aratat acest clip, am fost revoltat. Cum putea sa-mi propuna un video ce apartine unei culturi total diferite (rasistule!), care, mai mult ca sigur nu a auzit de Dumnezeu si de Iisus?”

Imi pare rau, pentru ca, la cat de repede ii mergea gura, nu l-am putut informa pe om : Comunitatea catolică a fost întemeiată în Coreea în anul 1784 de către primul catolic botezat, Lee Sung-Hun, care a răspândit învăţătura catolică printre compatrioţii săi. Protestantismul a fost introdus în Coreea în anul 1880. Asadar…ati cam dat-o in bara, inca de la inceputul discursului😀.

„Ati vazut si voi ca la inceput ne este prezentat un tanar artist, un fotograf…il putem vedea in ipostaza Creatorului care admira peisajul (nu serios?!, nu ti se pare, putin cam exacerbata comparatia?). Apoi, apare o alta persoana, o femeie, care este fiinta ce-si cauta drumul in viata.” ( =)) imi iau avion, sa nu cumva sa ma vada lumea mergand catre scoala, magazin sau eu mai stiu unde si sa creada ca ratacesc brambura, in cautarea a nu stiu ce). Ne explica „personajul” (adica, tata popa, cel care nu taie limbile copiilor obraznici, ci cheful de viata al oamenilor) ca el o cauta pe tipa si o gaseste intr-o frizerie, loc in care (aici si-a pierdut cuvintele parintelul si intervin eu) ea nu se incadra in peisaj.

„Se ajunge la o relatie, copii. Sunt fericiti, se plimba cu motorul, fac fotografii, se distreaza, totul e fericire caci asa e in iubire. Dar apoi, se produce inevitabilul. Nenorocirile nu stau prea mult deoparte, caci asa se intampla unde nu e binecuvantarea Domnului.” – De aici, sincer, a inceput sa ma scarbeasca. Mi-a pus capac. Caci, conform spuselor sale, daca erau casatoriti in biserica, el nu ar mai fi uitat recipientul fara dop si nenorocirea nu s-ar mai fi petrecut.

„Ea este dusa de urgenta la spital, el incearca sa-si regaseasca pacea sufleteasca in cursele cu motorul, alcool, plimbari in parc, fotografie, dar nu reuseste copii, caci nu mai este totul la fel. Indemnat de toate acestea, din putina vinovatie pe care o simte si din iubirea emorma, el ii daruieste persoanei iubite tot ce are el mai de pret…lumina ochilor lui. Vedem apoi ca, atunci cand il intalneste in parc, orb, fata nu mai este in stare sa-l iubeasca, nu stie sa aprecieze jertfa lui. Daca ar fi fost o relatie binecuvantata, ea ar fi ramas in continuare alaturi de el, avand grija de el, apreciindu-i gestul.”

Pe mine ma pufnea rasul. Unul dintre colegi il banuia pe galsuitor car fi gay, eu ramasesem tampita de filosofia lui. Incepusem sa-i scriu lui Amimu pe caiet tot felul de teorii, in timp ce ma uitam la fiinta aberanta de la catedra si radeam. Am tras concluzii de genul : a fost crescut la casa de copii; are prieteni imaginari…multi.

„Copii, numai intr-o relatie binecuvantata de Dumnezeu prin intermediul Sfintei Biserici exista iubire si intelegere. Daca unul dintre soti ramane infirm, celalalt ii va ramane aproape si va avea grija de el, il va sustine, pe cand, intr-o relatie nebinecuvantata, cel sanatos fuge de responsabilitatea de a avea grija de celalalt.”

Incercam cu disperare sa-mi ascunt zambetele ce tradau hohotele de ras interioare. Am crezut ca lesin in banca. Cred ca omul n-a auzit de cazul nefericitului ciopartit de Ciomu. A stat nevasta cu el 1-2 ani, dar daca a vazut ca tot nu se poate…a divortat. Oamenii, din cate stiu, erau casatoriti. Parintele drag, de ce l-a parasit sotia? UNDE era acea binecuvantare data de biserica? Aaaa…era plecata la cucu’n deal, in vacanta, pardon…schimb de experienta, am inteles.

„Copii, numai intr-o relatie binecuvantata partenerii isi dau seama cand gresesc si sunt capabili sa isi ceara scuze. Daca sotul a reprosat ca nu s-a dus gunoiul, ca nu a fost painea taiata sau ca mancarea n-a fost incalzita bine, seara, cand pune capul pe perna, inainte de a adormi, isi va cere suze, va spune: draga mea, ma ierti, te rog, ca m-am pierdut cu firea, promit sa nu mai gresesc.”

Dupa tot soiul de afirmatii in genul celor de mai sus, la fara 20, ne intreaba daca avem ceva de spus. Eu, care vociferasem mai toata ora, aveam un zambet ce statea sa explodeze intr-un ras dement…din spate auzeam un coleg care imi spunea „Nico, stai calma, lasa-i in pace!”, Amimu era speriata de ceea ce as fi putut grai, altii ma incurajau „Spune ce ai de spus, vorbeste!” – lor le raspundeam „Nu, ca daca deschid gura, ma cert cu ei, si-i stric ora profului.”.

Vazand ca nimeni nu indrazneste, domnul profesor, m-a incurajat sa vorbesc. Si asa am inceput:

„Eu consider ca cele mai mari daruri pe care mi Le-a dat Dumnezeu sunt viata si libertatea de a alege. Intr-adevar, Dumnezeu, exista, nu este doar o notiune, indiferent daca este albastru, verde sau visiniu.”

Am obtinut holbarea ochilor fiintei aberante, nu se astepta la asa ceva, pariu.

„Nu ati spus nimic despre dorinta personajului masculin de a iesi complet din viata fiintei iubite. Ati observat oare ca el a plecat si a luat cu el tot ce ii apartinea? Aceasta nu deonta oare, dorinta lui de a disparea din viata ei?”

„Da…dar…”

„Se pune problema…respectam sau nu dorinta fiintei iubite?”

Tacere…

„Spuneati de episodul in care unnul dintre parteneri greseste si isi cere scuze. Dumneavoastra CHIAR CREDETI CEEA CE SPUNETI?!”

„Dar de ce sa nu cred? Am experimentat asta in viata propie si mai stiu cazuri.”

„Mai cunoasteti cazuri? Cate? As vrea si eu un procentaj comparativ cu al celor care sunt schingiuiti de partener, batuti zilnic, distrusi psihic, chiar ucisi… in ciuda faptului ca relatia lor a fost binecuvantata de biserica.”

„Acolo n-a fost dragoste, si acesta este un lucru rau…bla bla bla.”

Deci o da la intors, parintelul. Pana acum, in relatiile binecuvantate nu se intamplau nenorociri, exista iubire si unire, acum… a intors-o ca la Braila. Cred ca va puteti imagina ca a inceput sa trancane verzi si uscate, doar-doar s-o termina ora si eu nu voi mai apuca sa vorbesc.

A inceput sa explice de ce pentru un crestin caderile religioase sunt mai grele decat la adeptii altor culte religioase. Ca dansul vede tineri in biserica, duminica dimineata, dar ei seara au fost la discoteca. Si mi-am permis sa-l intreb ” O persoana, un tanar, care nu merge nici la discoteca, nici la biserica, e ateu?”, iar raspunsul a fost, categoric, unul popesc:” Nu, nu este neaparat ateu, dar trebuie sa ne rugam sa-si gaseasca drumul, calea in viata.”

Ora s-a derminat destul de repede, si nu mi s-a permis sa vorbesc cat am dorit, doar se filma totul, nu?

La sfarsitul orei, a venit cel a carui imaginatie a depasit-o chiar si pe a mea, sa-mi spuna ca era o femeie in Austria care, nu credea absolut deloc in Dumnezeu, dar care a facut multe acte de milostenie, impartindu-si averea cu cei nevoiasi. A imbatranit si a ajuns la un azil de batrani, dar tot nu credea in Dumnezeu si veneau parintii (popi) la dansa si ii spuneau sa creada, caci exista si bla bla bla, insa ea nu voia. Pana cand, repet cele spuse de preotel Iisus s-a vazut obligat de actele ei de milostenie si i s-a aratat, pentru a o ajuta sa se mantuiasca. Preotele drag, tin sa te anunt, caci poate mataluta n-ai invatat: Dumnezeu/ Iisus, nu poate fi obligat, caci nu El depinde de oameni, ci oamenii de El. Mi se pare o adevarata blasfemie sa afirmi ca gesturile unui om L-au obligat pe Insusi Marele Creator!

Tin sa amintesc de nenumaratele cazuri din istorie, cand preotii binecuvantau relatii dezastruoase, relatii care mascau aliante politice, in care nici nu se putea vorbi despre iubire, aliante intre rude ilegal de apropiate… Tot preotii conduceau si multe tari/ regate. Caci daca domnitorul/ regele nu avea binecuvantarea preotului, era degeaba, nu-l recunostea nimeni. Iar preotii, erau si atunci, tot oameni, ca si cei din zilele noastre, si nu erau nici pe departe apolitici, ba chiar se faceau vinovati de cele mai oribile comploturi. Azi e la fel…eu nu-i vad, nici pe departe sfinti. Incearca sa reprezinte ceva, insa nu le iese. E strigator la cer sa ti se ia 50 Ron pentru citirea unei colive, sa iti fie luati bani cand te impartasesti sau spovedeti (pentru acestea 2 din urma, darea de bani reprezinta anularea ritualului). Iisus nu si-a vandut nici Sangele si nici Trupul, noi de ce am face-o in numele Sau?!

Articolul este deja Kilometric…ma opresc aici, desi as mai putea adauga multe. Poate peste cativa ani, voi vedea totul cu alti ochi, insa pana atunci eu am priceput un lucru: acea ora n-a fost altceva decat o promovare, ce s-a dorit a fi persuasiva, a cununiei religioase, intr-o perioada de post (nepotrivita), daaar, mai ales, intr-o perioada de criza economica profuna, cand oamenii numai la cununii religioase unde sa fie scuturati de bani de fiinte fara scrupule, nu se gandesc.

Make a Comment

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

3 Răspunsuri to “O ora interesanta…asa isi mai dau unii arama pe fata”

RSS Feed for Nicoleta Bucșaru Comments RSS Feed

mancatoare de nervi de Nico,doar,fara paine=))…si acum rad cand imi amintesc mesajele:”bai frate asta-i gay!”…”ce voce are… te zgarrrrriee.clar e gay.uite si tu ce emite” ..”asta a crescut la camin”
Nici nu stii cat de impacata sufleteste ma simt eu de cand nu mai calc pragul bisericii.Si stau la 500m de biserica…as putea sa ma duc oricand.dar prefer sa NU.Si in cazul meu nu preotii sunt marea problema ci babele de acolo.Dar am scris ceva si despre asta…asa ca…Noi sa fim sanatosi…🙂😆

Cu sau fara paine, tot i-ai papat, bestiuto!😛

Popii, daca stai sa-i analizezi, sunt la fel de rai ca babele, asa ca…

Vreau sa vad minunea cat mai repede! Nu te mai juca, mimuto, ca nu esti in pom, la tine in jungla!😛 =))


Where's The Comment Form?

  • Si animalele simt!!!

    Protectia animalelor
  • Fii BIO!

    cosmetice bio
  • Adopta un prieten!

     Adopta un prieten!
  • Pozitia blogului meu

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...

%d blogeri au apreciat asta: