Ce să este râma oare?

Posted on Ianuarie 13, 2014. Filed under: eu si ale mele..., Tampeniile unui copil | Etichete:, , , |

Nu, nu am o problemă în a mă exprima, cât de cât, corect. Am ales acest titlu, tocmai pentru că vreau să subliniez niște lucruri.

Cuvintele, indiferent de limba lor de proveniență, au, de regulă, un înțeles de bază și unul peiorativ (sau mai multe, în cazul pe care urmează să îl prezint).

Când eram copil, știam ce e aceea o râmă și contrar faptului că sunt fată, nu mi-a fost niciodată scârbă de aceste mici creaturi. Râma era acea chestie care se târa prin pământ și care, practic, râma pământul. Era în același timp și vietatea pe care eu și bunicul o vâram pe acele undițelor și cu ajutorul căreia prindeam peștele pe care bunica era datoare să ni-l pregătească la cină. Înțelegeți ideea, nu? Râma era râmă în acele vremuri! La un moment dat, i-am dus mamei în casă o râmă foarte mare și am rugat-o să mi-o prăjească…s-a chinuit biata de ea puțin, dar a reușit să mă facă să renunț la idee. Că de aceea există mame: să te oprească să-ți dai cu ciocanul în deget, să-ți bați cuie în cap, să dai foc la casă, ori să mănânci râme ca un copil al junglei ce ești!

Dacă în timpul copilăriei mele, râma era râmă, în copilăria surorii mele, mai existau o categorie de râme: cele din jeleu. Doamne ce ne mai plăceau! Și astfel, mi s-a împlinit visul de mic copil, acela de a hali o râmă…sau mai multe.

După o vreme, când era mică una dintre verișoarele mele, eu, am inventat pentru ea o altă râmă. Degetul arătător era o râmă gâdilicioasă.

A mai trecut timpul și acest cuvânt s-a mai îmbogățit cu niște semnificații. În primul rând, râma a reprezentat metroul pentru mine, în primul an de facultate. Pe această râmă o uram visceral. Mergeam 7 stații dus, 7 întors și după călătorie, 1 oră mă durea capul groaznic, de parcă eram picată de pe altă planetă. Cu timpul m-am imunizat. Acum, ca să mă  zăpăcească puțin, trebuie să merg cu această râmă metalică, să zicem…de la Titan la Lujerului sau să merg 4-5 stații în condițiile în care sunt foarte obosită sau mi-e rău.

Deunăzi am dormit la cea mai bună prietenă a mea. În pat: eu, ea și burtica ei de graviduță, în care își face de cap viitoarea mea primă nepoțică. Mă uitam la burtica ei și mi-am adus aminte brusc de o altă râmă. Aici mă refer la pernele acelea de forma unui cilindru ceva mai turtit, create special pentru femeile gravide. Avea și Jennifer Lopez una, în filmul ”The back-up plan”. Unii îi zic omidă, dar omida are și ceva piciorușe, ca niște cilișori. Deci râmă e cuvântul potrivit pentru acel tip de pernă.  Că veni vorba de acest tip de perne, eu o pernă-șarpe. E cu doar 10 centimetri mai scurtă decât mine.

Astăzi, în schimb, am realizat că n-am descoperit încă, toate tipurile de ”râmă”.  Pe o alee din fața unui bloc, mai exact, acolo unde Aleea Buchetului face colț cu marele Bulevard Nicolae Grigorescu, în preafericitul Sector 3, un tip, s-a gândit să facă șușu în ceea ce aproape 3 anotimpuri din 4 reprezintă o sursă de verdeață care îți bucură privirea. Mai exact, în gărduțul viu care separă zona din jurul blocului de zona circulabilă propriu-zisă.  Avea și un prieten care stătea de 6… nu pot să-mi dau seama de sensul acestui lucru, atâta timp cât el se desfășura la 17:30 în plină stradă. Când m-a zărit, prietenul a băgat o privire gen căprioară violată de urs și i-a spus tipului să se grăbească și că este un nesimțit. Ideea e că m-am prins de ceea ce face și îi mulțumesc luminii neprielnice că nu m-a lăsat să văd prea mult! Am încercat să trec ca și când el ar fi inodor, transparent și invizibil. Numai că am uitat să-mi opresc și simțul auzului. Așa că îl aud zicând ceva de ”șarpele negru” și văd cu coada ochiului, că se întosese spre mine. M-a bufnit râsul, dar cum sunt o persoană politicoasă și nu râd de oamenii care fac pipi pe stradă, m-am abținut eroic. Nu de alta, dar de obicei, am un râs destul de zgomotos.

Totuși, țin să-l anunț pe acest ”îmi crapă vezica și mă doare în 14șpe dacă mă vede vreun copil sau orice altă formă de viață nevinovată”, că ceea ce numea el ”șarpe negru”, după felul în care ținea mâinile, nu era altceva decât o râmiță amărâtă. Mai pe românește…doar un aparat de făcut pipi! Și așa, am mai descoperit astăzi un alt sens peiorativ al substantivului ”râmă”.

Cu siguranță, voi mai găsi tot felul de înțelesuri pentru cuvântul râmă, dar chiar n-aș fi vrut să ajung vreodată să fac asocierea pe care am făcut-o astăzi…

Make a Comment

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Si animalele simt!!!

    Protectia animalelor
  • Fii BIO!

    cosmetice bio
  • Adopta un prieten!

     Adopta un prieten!
  • Pozitia blogului meu

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...

%d blogeri au apreciat asta: