Fericire…

Posted on Ianuarie 24, 2014. Filed under: Fără categorie | Etichete:, , , , , , , , , , |

N-am fost niciodată un fan al lui Antoine de Saint-Exupery, dar în privința următoarei cugetări a sa, nu am decât să mă înclin și să îmi declar în mod public respectul: ”Dacă vrei să înțelegi cuvântul fericire, trebuie să-l înțelegi ca recompensă și nu ca scop”.

Deunăzi m-a lovit, ca un trăznet, un set de întrebări: Pe tine ce te bucură? Ce îți aduce fericire în suflet și-un zâmbet pe buze? Te-ai gândit la asta, oare?…răspunsul…îl știi măcar tu?!

Ceea ce știu e că…există oameni greu și foarte greu de mulțumit. Pe ei, este greu să-i faci fericiți, sunt imposibil de satisfăcut din orice punct de vedere… Cu cât te străduiești mai mult să le faci pe plac, cu atât eșuezi mai mult. Știu. Sună urât. Este foarte urât! Cu cât transpiri mai mult în încercarea de a le face pe plac, cu atât mai penibil apari în fața lor. Știu însă, că există și oameni pe care îi faci fericiți doar pentru că le zâmbești, pentru că le vorbești pe un anumit ton, pentru că îi privești într-un mod anume. Sunt oameni care găsesc o satisfacție enormă într-o îmbrățișare (primită sau oferită), sau într-un sărut cast, plasat gentil pe chipul unei persoane dragi sau primit de la o persoană dragă. Există persoane cărora o pernă pufoasă, o carte bună sau un ceai aromat reușește să le aducă un zâmbet larg pe chip, chiar dacă în urmă cu 2 secunde acesta era ocupat de o grimasă. Parcă sună mai bine nu? De așa oameni să tot dai pe stradă și în viață!

Uneori, când ies din casă, îmi propun să zâmbesc cât mai multor oameni, pe drumul meu dintre A și B. Nu contează dacă e un vânt groaznic afară sau dacă soarele mângâie jucăuș trecătorii. Sunt persoana aceea sărită de pe fix, care într-o zi în care plouă torențial, iese din casă fără un motiv întemeiat, cu ochelarii de vedere pe cap, fără umbrelă și cu un zâmbet tâmp pe față. E atât de frumos când ți se răspunde la un zâmbet neinteresat!

Analizând puțin situația am realizat că dacă alergăm după fericire, aceasta are impresia că e un joc și fuge pentru a nu fi prinsă. M-am gândit să schimb puțin tactica: o las pe ea să mă alerge! Și nu mă grăbesc deloc. N-are decât să mă prindă și să-mi pună piedică în fiecare zi.

Strict PĂREREA MEA!!!

Make a Comment

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Si animalele simt!!!

    Protectia animalelor
  • Fii BIO!

    cosmetice bio
  • Adopta un prieten!

     Adopta un prieten!
  • Pozitia blogului meu

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...

%d blogeri au apreciat asta: