7 ani de-acasă: LECȚIA DESPRE RESPECT!

Posted on Septembrie 3, 2014. Filed under: eu si ale mele..., Tampeniile unui copil | Etichete:, , , , , |

Nevinovăția se prezumă. Legal, nu poți declara o persoană vinovată de ceva anume fără o dovadă solidă în acest sens. Cu respectul, treburile stau cam la fel: respectul este o prezumție ce nu poate fi demolată până la proba contrarie. În ambele cazuri, în clipa dovedirii contrariului…să te ții! În acel moment e clar că trebuie să suporți consecințele. Nu poți fura vaca vecinului și să te aștepți să nu pățești nimic pentru că tu ai ignorat camerele de supraveghere. Nu mai ești la grădiniță să spui ”dacă nu te văd de unde sunt, înseamnă că nici tu nu mă vezi!”. La fel, nu poți scuipa în farfuria celui de lângă tine și să te aștepți ca acesta să îți mulțumească, zâmbind. Poți, în schimb, să te aștepți să ți-o toarne în cap (farfuria). Dacă îți și zâmbește, te poți considera un  norocos, sau ai putea crede că ți-a gustat gluma, ba chiar ți-a și intrat în joc. Partea aceasta, cu turnatul farfuriei în cap poate fi chiar una dintre cele mai fericite sancțiuni. Un fel de avertisment după ce poliția te-a prins cu viteză și folie all over, în loc de amendă și, eventual, ridicarea talonului, sau…cum zice bunica: pomană fără lumânare, maică!

 

Mulți au un fel de regulă care le guvernează împărțirea respectului față de cei din jur. De parcă s-ar teme să nu facă risipă! Păcat că oamenii nu înțeleg că respectul oferit se înmulțește, se întoarce către cel care îl oferă. Dacă nu din principii de viață sănătoase, măcar din obligația de a nu fi nesimțit cu unul care nu ți-a făcut nimic. În ideea că de ce te-ai ”pune rău” cu o persoană care e amabilă, îți zâmbește și îți vorbește frumos, indiferent de modul în care gândește despre tine. Dacă se poartă drăguț, deși nu gândește la fel la adresa ta, ar trebui să conștientizezi că persoana în cauză face un efort (care tot dintr-un fel de respect se naște – nu neapărat față de persoana ta). După cum spuneam…nu poți acuza pe cineva de lipsă de respect decât în cazul în care ai dovezi concrete – exact ca dovedirea vinovăției în instanță!

 

            Să te aștepți ca o persoană să te respecte pentru că ești mai înaintat în vârstă, că ai mai mulți bani în buzunar sau pentru că trăiești cu impresia că asculți muzică mai bună decât respectiva formă de viață este total eronat. Oamenii te respectă pentru că, la rândul tău, nu le arăți semnele lipsei de respect!

            Dacă ai 50 de ani și faci o glumă de neam prost unui individ de 20 așteptându-te ca acesta să îți mulțumească și să așeze un sărut respectuos pe mâna ta, ei bine…trăiești într-o lume paralelă! În ziua de azi, îmi place să cred că până și câinii s-au emancipat și nu mai ling mâna dobitocului care-i rănește! Și dacă mai și aștepți ca cel tânăr șă-ți ceară scuze pentru că ți-a dat un răspuns acid, doar pentru că tu ai o vârstă venerabilă și ”tu ai fost ca el, dar el n-a fost ca tine”…sper că ești o persoană, care, din anumite motive, nu a perticipat la perpetuarea speciei. Iar dacă ai făcut-o, ultima mea speranță e aceea că nu ai fost tu acela care le-a oferit lecția despre respect!

 

            În timp ce din partea unui adult te aștepți să treacă mai ușor peste lipsa de respect pe care i-o arăți, datorită unei experiențe de viață mai vaste, să te ferească sfântul să superi un copil. La un moment dat, o doamnă profesoară (mamă a doi copii), pe care o respect enorm, mi-a spus că cele mai rele ființe sunt chiar puii de om. Și-a justificat afirmația explicându-mi că un copil știe că te doare dacă îți spune un anumit lucru și o va face exact cu scopul de a te răni. Să facem un exercițiu de imaginație (sau…de memorie): un părinte își șicanează copilul. Sătul de maimuțărelile părintelui, copilul își aduce aminte cât de fericit este adultul când i se spune ”te iubesc!”, dar și de moaca acră pe care acesta o afișează când i se spune contrariul. Ghiciți ce îi va spune în această situație micuțul părintelui sâcâitor!

 

Respectul nu se câștigă făcând pe ”cel mare” în fața ”celui mic”, dând cu pumnul în masă ori urlând cât te țin plămânii, nici luând în derâdere  valorile altora (catalogându-le ca inferioare) și în niciun caz cu forța. Respectul se dobândește prin cultivare; iar cea mai importantă perioadă a sădirii respectului o reprezintă perioada celor 7 ani de acasă. Educația aceea primară este esențială. Povețele care te îndeamnă la bun simț, la o oarecare doză de modestie și la acceptarea celor din jur fac minuni în viața viitorului adult, dacă și le însușește copil fiind.

Make a Comment

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Si animalele simt!!!

    Protectia animalelor
  • Fii BIO!

    cosmetice bio
  • Adopta un prieten!

     Adopta un prieten!
  • Pozitia blogului meu

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...

%d blogeri au apreciat asta: