Egoism…

Posted on Octombrie 10, 2014. Filed under: Fără categorie |

I-ai lăsat sufletul gol… știai că simetria (pe orice plan) era marea lui pasiune. Asta ca să nu-i zic obsesie. Trebuia să te aștepți să-și dorească să-ți lase și el ceva în schimb! Și pun pariu că oricât de mult te-ai fi gândit, și oricât de mult ai fi crezut că-l cunoști…n-ai fi reușit în veci să prevezi ceea ce urma să-ți lase: creierii lui împrăștiați pe minunata ta rochie de mireasă, la doar câteva minute distanță de momentul în care tu i-ai spus ”DA!” altuia. Ca să zicem așa, a dorit să-ți lase o amintire. Una pe care s-a asigurat că n-ai cum s-o dosești într-o cutie de sub pat (ca pe un album foto), una pe care să n-o poți arunca pe foc, așa cum ai făcut de atâtea ori cu lucrurile primite de la el… Unii încă sunt uimiți că el a sperat până în ultimul ceas. Că a așteptat să faci pasul decisiv.

Ție încă ți se pare scenariul unui film prost și încă nu îți vine să crezi că ai acceptat să joci rolul ăsta tâmpit! Dă-ți două palme și trezește-te la realitate! Tot ce se întâmplă e real! Și știi care-i partea proastă?! Cea mai mare parte din poveste tu ai scris-o. Tu! Iar în loc de cerneală, ai folosit firul vieții lui. Văd că încă te uiți la mine nedumerită… Nu-nțeleg! Ce te-ai fi așteptat să se întâmple cu omul pe care l-ai luat de pe pământ, l-ai dus în rai, apoi l-ai aruncat pe ultima treaptă a iadului? Te-ai fi așteptat să-ți mulțumească? El nici măcar în ultima clipă nu a înțeles ce s-a întâmplat.

Bun. Erai decepționată, erai tristă, deprimată…fără speranță. Mai bine zis: disperată. Numai că într-o zi te-ai trezit și cum ai deschis ochii ți-ai amintit că ai citit tu undeva, în lumea mare a Facebook-ului, un status care te îndemna să zâmbești indiferent cât de tristă ai fi fost…că nu se știe niciodată cine s-ar putea îndrăgosti de zâmbetul tău. Și te-ai ridicat frumușel din pat, ai mers la baie și ți-ai zâmbit forțat, apoi ai zis: ”-La dracu cu felul în care mă simt! Important e cum arăt!”. Te-ai machiat, te-ai aranjat și ai plecat pe același drum pe care îl parcurgeai de obicei; doar că de data asta, zâmbind. Forțat ce-i drept! După câteva zile de exersat zâmbitul de una singură, zâmbetul tău părea natural, chiar dacă dincolo de el se ascundea un uragan sentimental.

Încet, încet, am ajuns și la el. La omul care a crezut că i-a pus Dumnezeu mâna în cap, în momentul în care i-ai zâmbit tu. A fost…cum zic italienii, colpo di fulmine. Din partea lui, să ne înțelegem. Nu s-ar zice că ți-a fost indiferent, dar nici nu se pune problema că l-ai fi iubit vreodată. Te-ai bucurat că s-a îndrăgostit de zâmbetul tău lucios și dantura-ți perfectă un bărbat de tipul accesoriul ideal. Prietenele tale aveau să fie atât de invidioase! Ca să nu mai zic de cârcotașele alea de prietene ale maică-tii: aveau să-și înghită, pline de ciudă, toate rahaturile spuse la adresa ta, atunci când aveau să vadă agățat de brațul tău un așa exemplar reușit. Mai ceva ca o geantă de firmă, mai ceva ca un inel cu diamant… Și vai ce figură au făcut cârcotașele când mașina lui a oprit în fața casei voastre, iar el a coborât…atât de elegant, atât de natural… Ca să nu mai zic de momentul în care, strânse toate, la tine acasă – cu nu mai știu ce ocazie, și-au adunat fețele de pe jos când au văzut că ți se deschide ușa de la mașină, pentru a coborî, exact așa cum au văzut ele în filme!

Tu te bucurai și primeai avidă toată această atenție pe care ți-o acorda. Cel puțin la început. Mai târziu a început să te obosească. Să ți se pară agresivă iubirea acelui om pe care nu-l iubeai… Mai trist este că nu te-ai gândit nici măcar o clipă să-i întorci măcar un sfert din atenția pe care ți-o acorda. Iar el era atât de orb încât te credea femeia perfectă, puternică, prea independentă pentru a-i arăta ce simte pentru el. În nebunia lui era ferm convins că și tu îl iubeai. Nu simțea că tu făceai sex cu el în timp ce din partea lui era numai dragoste. Nu vedea în privirea ta că te simțeai agasată de tot sentimentalismul lui, de atenția aceea care ție ți se părea exagerată, dar pentru care multe femei ar fi renunțat bucuroase la 10 ani din viață doar pentru o zi trăită așa…

Cu toate acestea…n-ai renunțat la el. Nu i-ai explicat ce simți. Nu i-ai spus niciodată adevărul. Unii se întreabă de ce, și își răspund singuri. Cică ai fost fată bună și pentru că nu voiai să îl rănești, ai tăcut și ai îndurat acea avalanșă de iubire. Eu nu te menajez: ai făcut-o pentru că ai fost egoistă! Pentru că oricât de greu ți-ar fi fost să îi suporți dulcegăriile unuia pe care nu-l iubeai, cu siguranță ai fi încetat să respiri dacă erai privată de toate acestea înainte de a-ți fi găsit un alt furnizor – unul pentru care să simți și tu ceva!

Și într-o zi l-ai găsit. Ai mers în paralel o perioadă pentru a îi putea pune în balanță. Și într-o altă zi ai ales. Numărul 2 a devenit oficial. Pe numărul 1 l-ai trimis într-un cazan cu smoală… Să se zvârcolească în chinuri groaznice pentru că a îndrăznit să se îndrăgostească de zâmbetul tău fără să fi știut ce se află în spatele lui. Nu te-ai fi gândit vreodată că avea să sufere atât de mult în urma despărțirii voastre. Asta pentru că în timp ce tu îl vedeai ca pe o soluție temoporară, el te vedea mama copiilor lui. De accea îți luase inelul acela despre care ai aflat când nimic nu mai conta…din același motiv și casa aceea superbă, cu vedere spre lac (așa cum ai definit tu casa perfectă), era trecută pe numele tău!

Numărul 2 nu îți oferă și nici nu-ți va oferi vreodată ceea ce ai avut din partea primului. Dar tu îl iubești. Simți că fără el nu ai putea să te trezești dimineața. Dar mai simți ceva…deși v-ați căsătorit, simți că acest om este agasat de atenția pe care i-o oferi. Simți că trece prin ce ai trecut tu înainte să-l cunoști. E un fel de complot al universului. Se spune că are să se întoarcă ea roata și de-ar fi pătrată. Și în cazul tău s-a întors… Întrebarea este: vei repeta greșeala bărbatului care ți-a însângerat rochia de mireasă ca ultimă amintire despre el? I-ai face asta ființei pe care o adăpostește pântecul tău?…

Make a Comment

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Si animalele simt!!!

    Protectia animalelor
  • Fii BIO!

    cosmetice bio
  • Adopta un prieten!

     Adopta un prieten!
  • Pozitia blogului meu

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...

%d blogeri au apreciat asta: