Vis

Posted on Aprilie 23, 2016. Filed under: Fără categorie | Etichete:, , , , , , , , , , , , |

Nici măcar n-ar fi tresărit dacă ai fi avut bunul simț să pleci doar cu inima ei. Ar fi stat liniștită. Știa că inima îi e atât de fidelă încât s-ar fi întors la ea până să-i fi simțit lipsa. Dar tu ai trișat. Ai fost mârșav. Ea înnebunește realizând că i-ai acaparat mintea și apoi ai dispărut. S-a ferit de atâtea ori să iubească rațional. A mers mereu pe mâna inimii. I-a interzis minții să fie acaparată, vreodată, de altcineva în afară de ea.

De ce? Pentru că inima nu are memorie, nu are rațiune…pentru că inima este un mușchi cu prerogative de la care nu poate deroga, așa cum face mintea… Pentru că inima ei nu i-ar fi trimis niciodată lacrimi în ochi când ar fi avut impresia că te zărește pe stradă. Pentru că inima, în oportunismul ei, te-ar fi înlocuit înainte să ajungă să-ți simtă lipsa… pentru că inima nu recunoaște mirosuri, nu face diferența între atingeri și nu tânjește după confortul oferit de acestea.

Acum, a ajuns să se ghemuiască în fiecare seară în pijamalele pe care le-ai lăsat pe pat, atât de relaxat în acea noapte, sperând ca nici de data aceasta mașina de spălat să nu-ți fi risipit mirosul. Aceasta nu este o blestemată de acțiune pe care să o fi dictat-o inima. Inima nu are astfel de atribuții. Inima nu-i nici sadică, nici masochistă. Mintea, în schimb, este!

N-ar fi crezut nicio clipă că aceea va fi fost ultima dată când te va vedea la ea în casă, la masa ei, în patul ei…pe covorul ei… Ați plecat ca doi nebuni, în miez de noapte, să vedeți marea, să fiți fericiți, să trăiți din plin iubirea dintre voi. Doi copii frumoși, doi copii veseli. Doi copii care habar nu aveau că  undeva, pe un drum de întoarcere însorit și plăcut, lucrurile aveau să se schimbe pentru totdeauna. Să-i spui că-ți pare rău?! …degeaba. Pe tine oricum nu mai are cum să te doară. Tu oricum nu mai simți nimic.

Nu vrea s-o facă. Și cel puțin, în mod conștient n-o face, dar subconștientul ei te urăște că ai murit! Te învinovățește că ai ales să o lași singură. Te urăște că nu ai avut puterea să lupți pentru viața ta. Te urăște că n-ai mai vrut să respiri; te urăște că ai avut îndrăzneala de a îi cuceri mintea…

NICOLETA BUCȘARU

 

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Păcate din Trecut

Posted on Aprilie 3, 2016. Filed under: Fără categorie | Etichete:, , , , , , , , , , , , , |

2016-03-19 132

Am fost și-am sărutat, iubito,

Praful scoicilor pe care, desculți,

Mână-n mână, la malul Mării,

Noi le-am strivit astă-vară.

 

Am îngenuncheat, iubito,

Și spășit le-am implorat

Blestemul să-și retragă,

Să fim iar ”noi”, neapărat.

 

N-au dorit, iubito,

Iertare să ne-ofere:

Murmurând, fără milă, ne-au separat

În două-ndepărtate emisfere.

 

Zis-au, iubito,

Că ceea ce le-a sfărâmat

În veci să nu mai fie unul,

Ci doi, în agonie,

Să se caute neîncetat!

NICOLETA BUCȘARU

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Blestem

Posted on Decembrie 15, 2015. Filed under: Fără categorie | Etichete:, , , , , , |

Ce-avem între noi

Nu-i simplă legătură:

Biete ființe legate

De-un sadic blestem ancestral

Aia suntem, iubito!

Niciunul din noi, nici popa,

Nici Dumnezeu, nici dracul

Nu-l poate rupe…

Doar pământu’ poate

Să-l astupe.

Lutu’-i singurul nostru leac

Chiar de-am trăi un veac.

Numai moartea cea hulită,

Mică, neagră, uscățivă,

Cu-a sa coasă ascuțită

Poa’ să taie ce ne leagă.

Numai ea,

Cumplita moarte,

Când deschide a sa carte

Poa’ să taie, să dezbine

Legătura… jurământul ce ne ține!

 

NICOLETA BUCȘARU

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

  • Si animalele simt!!!

    Protectia animalelor
  • Fii BIO!

    cosmetice bio
  • Adopta un prieten!

     Adopta un prieten!
  • Pozitia blogului meu

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...