Cugetare la ceas de seară
Să nu te joci cu sufletul. Niciodată! E casant și lunecos. L-ai putea, repede, scăpa printre degete și deci, l-ai sparge.
Să nu te joci cu vorbele în preajma sufletului. E un naiv cu auzul fin. L-ar încânta nespus promisiunile tale deșarte și-ar fi zdrobit constatând că totul a fost doar jocul unui sadic…
NICOLETA BUCȘARU
Read Full Post | Make a Comment ( None so far )Gânduri…
Eu cred că sufletul se aseamănă, cel mai mult, cu genunchii. Sunt cele mai bune suporturi pentru cicatrici. Nu cred că există om care până la sfârșitul vieții sale să nu aibă măcar o cicatrice în genunchi și una în suflet.
Cicatricile… Cicatricile sunt amintiri. Și noi, oamenii, devenim, mai devreme sau mai târziu, amintiri. Pentru cei cu care am trăit frumos vom fi amintiri frumoase, pentru cei cu care nu…nu.
Când ne privim cicatricile călătorim în trecut. Depinde de noi dacă ne întoarcem în clipa durerii acute și povestim cu lacrimi pe față, retrăind chinurile unei răni trecute sau dacă alegem momentele distractive de dinainte ori de după, clipele frumoase și bucuria, râzând cu poftă sau lăsând dorul acelor clipe să ne schițeze, stângaci, un zâmbet pe chip. Această alegere este primul criteriu după care se diferențiază oamenii. Alegerea depinde doar de noi. Doar noi decidem cum vom evoca acele momente, căci le vom tot evoca până la final.
Cicatricile sunt fidele. Ele nu ne părăsesc odată cu viața. Ne sunt atât de fidele, sunt atât de ale noastre încât se dezintegrează doar odată cu corpul nostru material… Nimic nu ne e atât de fidel pe parcursul întregii noastre existențe; nici măcar noi înșine nu ne vom fi, vreodată, atât de fideli.
NICOLETA BUCȘARU
Read Full Post | Make a Comment ( None so far )
nnonny
Nicoleta Bucșaru 