Păcate din Trecut
Am fost și-am sărutat, iubito,
Praful scoicilor pe care, desculți,
Mână-n mână, la malul Mării,
Noi le-am strivit astă-vară.
Am îngenuncheat, iubito,
Și spășit le-am implorat
Blestemul să-și retragă,
Să fim iar ”noi”, neapărat.
N-au dorit, iubito,
Iertare să ne-ofere:
Murmurând, fără milă, ne-au separat
În două-ndepărtate emisfere.
Zis-au, iubito,
Că ceea ce le-a sfărâmat
În veci să nu mai fie unul,
Ci doi, în agonie,
Să se caute neîncetat!
NICOLETA BUCȘARU
Read Full Post | Make a Comment ( None so far )Doliu
Ai murit
Și nici n-ai privit în urmă.
Pur și simplu,
N-ai avut curaj:
Să privești în ochi-i mari și plini de lacrimi,
La mâna-i întinsă către tine,
Cerșind îndurare și iubire.
Nu. N-ai avut curaj.
Erai atât de convinsă
Că trebuie să mori.
Știai că dacă l-ai fi zărit așa
N-ai mai fi avut aceeași certitudine,
Te-ai fi-ntors din drum.
Așa c-ai strâns din dinți,
Ți-ai încleștat în pumni
Degetele-ți lungi,
Ți-ai închis ochii senini ca cerul
Și-ai lăsat șuvoaie fierbinți de sânge,
Din inima-ți frântă izvorâte,
Să ți se scurgă pe obrajii ca spuma laptelui și…
Și-ai murit.
Fără milă, fără să-ți pese.
Ai murit și l-ai lăsat.
Gol. Așa se simte.
E-asemeni lui Heathcliff:
Bântuit de amintiri.
E bântuit de-amintirile cu voi,
Îl bântuie fericirea de-odinioară,
Îl bântuie iubirea ce plutea-ntre voi;
Până și micile ne-nțelegeri îl bântuie acum…
Însă, într-o zi, va-ncheia
Această vânătoare de fantome.
Va muri și el:
La malul Mării
Se va-ntinde cuminte,
Ascultând ecoul chicotelilor voastre,
Va trage în piept, adânc, cu nesaț,
Aerul sărat de deasupra valurilor,
Să-și umple plămânii
Să-i ajungă pentru veșnicie
Și poate…să-ți aducă și ție.
Apoi, croi-va-și drum
Către tine,
Lașa ce-a murit ‘nainte de vreme,
C-o scoică colțuroasă
Pe-autostrada venelor de la mâna-i dreaptă.
NICOLETA BUCȘARU
Read Full Post | Make a Comment ( None so far )
nnonny
Nicoleta Bucșaru 